MONUMENTE

Satul Hodoni este menţionat pentru prima oară în 1490 într-o diplomă maghiară sub numele de Odon, pentru ca mai apoi să apară în conscripţia din 1717 cu numele de Hodogn, moment în care localitatea nu cuprindea mai mult de 15 gospodării. De-a lungul istoriei sale, localitatea va fi amintită sub diverse denumiri, cum ar fi Odoign, Hodani, Odoni, sau Hodony. Dupa anexarea Banatului la Imperiul Habsburgic, localitatea va cunoaşte o importantă dezvoltare. Astfel în 1785 sosesc familii de români din Sânandrei, alungate de apariţia noilor colonişti germani, ca mai apoi, între 1890-1910 sa vină şi aici valuri de colonişti germani, pentru ca în 1930 numărul gospodăriilor germane să ajunga egal cu cele româneşti.

     Hodoniul este o localitate născută printr-o sistematizare proiectată, tipică în zonă pentru secolul XVIII, în contextul în care nu se mai păstra trama structurală a localităţii preexistente medievale. Satul are la baza o compoziţie geometrică, care probabil a fost compusă pornind de la două axe de simetrie perpendiculare.

     Construirea unei prime reşedinţe nobiliare extraurbane în perimetrul actualei localităţi Hodoni este atribuită lui Georgius Manicaty Sofronius (1748-1829), principe de Toscana, deţinătorul domeniilor Hodoni pe parcursul secolului XVIII. Acestuia i se datorează şi construcţia, în anul 1785, a bisericii ortodoxe din sat. Conform cărţii funciare, în anul 1813 Sofronius îşi vinde moşia lui György Manaszy, care rămâne proprietar până în 1873. Totuşi, în anul 1839 pământurile intră în administraţia lui Manaszy Szilard, care construieşte în 1840 un ansamblu, ce conţinea pe lângă un palat, numeroase anexe şi o grădină atent amenajată. Ansamblul era poziţionat, conformhărţilor din 1860, în acelaşi loc cu actualul ansamblu declarat monument istoric.