monument

Imeni - Cserey

COD LMI
CV-II-a-A-13230
JUDEȚ
ADRESĂ
58, sat IMENI; comuna CATALINA, Covasna
LOCALITATE
Imeni
Imecsfalva (HU)
FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIUNE
şcoală
ACCESIBIL
CONTACT
ECHIPA
2009: Dumitrescu Ruxandra, Vultureanu Silviu; 2. Stoean Matei

Rămasă singura de acest tip din Secuime, curia Cserey din Imeni, Covasna este cunoscută în istoria artei şi arhitecturii nobiliare pentru cupola de tip ”bulb” amplasată pe acoperișul pridvorului. 

 
Acest tip deosebit de cupolă pătrunde în Europa atât în urma pelerinajelor, dar mai ales a legăturilor comerciale și militare cu Orientul, care favorizează nu numai importul de obiecte, tesături, vase, dar şi cunoaşterea culturii şi artei islamice. Primul oraş care adoptă în arhitectură acest motiv este Veneţia, centru recunoscut pentru legăturile diplomatice strânse cu Imperiul Otoman, unde guvernul foloseşte această cupolă pentru acoperirea Basilicii di San Marco, edificiul simbol al oraşului. În secolele XVI și XVII cupola este preluată în arhitectura ecleziastică și a primăriilor din Țările de Jos și Germania însă în forme moderate, adaptate stilului occidental mai sobru. Datorită formelor sale curbilinii, motivul cupolei ”bulb” este reluat în perioada barocă, fiind folosit mai mult în arhitectura religioasă. Este promovat apoi în Silezia, teritoriu aflat în zona de influenţă dintre cultura germană și cea rusească, unde acestă rezolvare în acoperirea turnuri deja luase o mare amploare. De aici pătrunde în Europa Centrală unde, în secolul XVIII, apare în special la bisericile din mediul rural. În Transilvania motivul cupolei ”bulb de lalea” sau ”ceapă” este introdus pe filieră austriacă, odată cu transformarea bisericilor medievale sau construirea celor noi în stilul dorit de imperiu. Pe lângă curia Cserey, acest motiv se mai întâlneşte la castelul Bethlen din Arcalia, județul Bistrița-Năsăud, realizat însă în stil maur în secolul XIX și la castelul Bornemissza din Gurghiu, județul Mureș, unde cupola acoperită cu tablă este amplasată deasupra turnului de intrare. 
 
În istoria artei sunt cunoscute trei astfel de cupole de tip ” bulb” în reședințele din Secuime. Prima şi singura existentă este la Imeni. A doua cupolă se mai păstrează numai în imaginile de arhivă a curiei Mikes-Szentkeresty de secol XVII din Zagon, modificată însă la începutul secolului XX. A treia se afla pe pridvorul castelul Mikes-Béldi din Ozun, unde existența unei astfel de cupole este menționată într-un inventar de secol XVIII sub numele de „băşică şindrilată”!, şi aceasta dispărută la începutul secolului XIX, probabil în urma cutremurului din 1802.
 
Fiind un motiv rar întâlnit în arhitectura rezidențială nobiliară, este interesant de urmărit motivele care au dus la această alegere. În primul rând este de remarcat că două dintre cele trei cupole aparțin reședințelor familiei Mikes de Zăbala, care prin intermediul funcţiilor ajung să viziteze atât ţările din vestul Europei cât şi Orientul. Nu întâmplător, cea de-a treia cupolă se află în satul Imeni aflat în teritoriul de influență a acestei familii. Familia Cserey, originară din Aita Mare (Covasna) cumpără curia deja existentă în secolul XIX. 
 
Satul Imeni este atestat pentru prima dată în anul 1561, numele provind de la familia nobiliară locală Imecs.  În secolul XVI o parte din sat se afla în proprietatea principelul Báthory Zsigmond (Sigismund). Având nevoie de o armată puternică care să-l ajute în conflictul cu Imperiul Otoman, principele cere sprijinul secuilor, urmând ca devotamentul acestora să fie răsplătit prin donaţii de domenii. 
 
Imeni este domeniul de origine al familiei Imecs cu ramuri şi în Vârghiş şi Lunga. Putem presupune că primul proprietare al curiei este Imesc Mózes, primor din Trei Scaune menționat ăn 1635, căsătorit cu Dónath Erzsebét. Prin testamentul acestuia realizat de acesta în 1670 aflăm că proprietatea îi revine fiului lor mai mic, Pál, despre care nu avem mai multe date. Fiul cel mare însă, Imecs Tamas se căsătorește cu nobila Szörcsey Borbála cu care va avea trei fiii, Mósez (fiu Lázlo), Mátyás (fiu Imre) și István și trei fiice, Borbála (c. Bartalis Elek), Erzsebét  (c. Sándor Gaspar) și Anna (c. Túri László). Familia Imecs din Imeni nu are un arbore genealogic dezvoltat, ultimele înregistrări fiind înainte de jumătatea secolului XVIII, moment în care este posibil ca linia masculină să fi dispărut, proprietatea trecând, conform reglementărilor juridice din epocă, moștenitoarelor familiei, sau rudelor mai îndepărtate. Este de reţinut căsătoria nobilei Imesc Borbála din ramura de Lunca cu primorul secui Mikes Zsigmond, răsplătit pentru prestaţia militară de principele Bethlen Gábor (Gabriel) cu domeniul de la Zagon. Descendenţii lor vor fi cei care stau la baza celebrei ramuri Mikes de Zăbala prin Mikes Mihály, nepotul lor, devenit baron în 1693 şi conte în 1696 (moment în care va primi şi domeniul din Zăbala).  Având în vedere că satul se afla în zona de influență a familei Mikes, nu este exclusă trecerea domeniului de la Imeni în acea perioadă în proprietatea acestora (prin moştenire, cumpărare sau donaţie), chiar în momentul de răspândire al cupolei de tip „bulb”. Aşteptăm însă apariţia unor documente sau mărturii care să confirme, sau dimpotrivă, să infirme această teză. 
 
Pe Ridicarea Topografică Iozefină (cca. 1775) curia poate fi uşor identificată în centrul satului, pe malul răului care trece prin aşezare. Domeniul se măreşte între această dată şi 1860-72 (când este realizată Ridicare Franciscană în Transilvania), fiind înconjurată de un spaţiu mai vast, cu o alee care anunţă deja o clădire cu statut aparte. Cel mai probabil această etapă de extindere a  domeniului coincide cu trecerea în proprietatea familiei Cserey. 
 
Deşi de dimensiuni reduse, curia impresionează prin acoperișul de tip ”bulb” care iese în evidență din volumetria tipic secuiască a clădirii cu planimetrie rectangulară şi pridvor de acces. Pe o imagine de epocă care datează cel mai probabil din secolul XIX se găsește însemnat anul 1613 ca prima atestare. Modificarea aspectului general al curiei datează din secolul XVIII, când se extinde și primește acoperișul înalt, baroc, cu învelitoare din șită și pridvorul de intrare cu acoperirea de tip ”bulb”. În perioada comunistă acoperişul înalt a fost înlocuit cu unul cu pantă mai mică, acoperit cu ţiglă. Această intervenţia nefericită a dus la modificarea totală (dar nu ireversibilă!) a proporţiilor armonioase iniţiale.  
 
Pridvorul este de formă rectangulară, centrat pe planul faţadei principale unde se află şi uşa de acces. Arcele sunt susţinute pe piloni de secţiune rectangulară cu muchiile teşite încadraţi de baze şi capiteluri profilate. Iniţial pridvorul a fost deschis, dovadă fiind umpluturile necesare pentru realizarea golurilor de tâmplărie. Între cele două arcade se află un ornament de inspiraţie barocă realizat simetric şi terminat la partea inferioară cu o formă de inimă. Cel mai probabil ferestrele din partea dreaptă a foişorului au fost modificate prin alăturarea celor două goluri originale. 
 
Compartimentarea spațiului interior este simplă, cu două camere principale cu deschidere spre încăperile adiacente în care funcționau bucătăria, camera cu sobă și camerele servitorilor cu acces separat dinspre exterior.
 
Indiferent de cine a fost construită însă, curia este asociată cu numele Cserey Emilia, născută Záthureczky (1824 – 1905) cea care va înfiinţa Muzeul Naţional Secuiesc. Provine dintr-o familie de viţă nobiliară, originară din Telechia în judeţul Covasna. Se căsătoreşte cu Cserey János alături de care va locui va locui în curia de la Imeni cumpărată în anul 1842. Cu acesta va avea şase copii, dar pe care îi va pierde în timpul vieţii. Atât situaţia personală, dar şi educaţia aristocrată în spirit german şi deschiderea culturală o vor face să-şi dedice restul vieţii activităţilor culturale şi caritabile, înfiintând spitale şi adăposturi. Timp de 25 de ani se află la conducerea Asociaţiei Femeilor din Sfântu Gheorghe şi Sânzieni, unde fondează şi o şcoala de fete.  
 
În 1876 începe să colecţioneze obiecte de valoare pe care le şi expune public chiar în curia de la Imeni. Iniţial colecţia cuprindea bijuterii, acte, porţelan de la Viena, obiecte de lemn şi metal, colecţii de monede şi de ştiinţe naturale. Muzeul are un impact mare de la început, în primele două luni fiind semnată prezenţa unor personalităţi în epocă, ar ajunge să-i amintim pe Orbán Balázs, autorul lucrării “Decrierea Ţinutului Secuiesc” şi Entz Geza, celebrul biolog, alături de care se înscriu alte personalităţi din mediul ştiinţific, cultural sau politic.  Deşi fondatoarea ar fi dorit înfiinţarea unei secţii la Cluj, în 1879 colecţia privată este mutată la Sfântu Gheorghe în colegiul Székely Mikó, din 1892 funcţionând sub numele oficial de Muzeul Naţional Secuiesc. 

Galerie foto

Exterior

Anexe

Arhivă

Planuri

Hărți

Bibliografie

WOLFGANG BORN, The Introduction of the Bulbous Dome into Gothic Architecture and Its Subsequent Development, Speculum, Vol. 19, No. 2 (Apr., 1944), pp. 208-221.

 
BALÁZS,  NAGY, Ţinutul conacelor Trei Scaune, Sfântu Gheorghe, Háromszék Vármegye Kiadó , 2011.
 
MURADIN, KATALIN, Identificarea şi clasarea elementelor de arhitectură tradiţională din judeţul Covasna,  Teză de doctorat Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti, 1983.
 
ORBÁN BALÁZS, A Székelyföld leirása (Descrierea Ţinutului Secuiesc), Budapesta, Editura Ráth Mór, 1868-1873.
 
TÜDŐS, S. KINGA, Erdélyi testamentumok. Kötet 4: Erdélyi nemesek és főemberek végrendeletei, 1661-1723 (Testamente transilvănene, volumul 4), Târgu Mureș, Ed.Mentor, 2011.
 
***, Kézdivásárhely évkönyve (Anuarul Târgului Secuiesc), 2007: Cserey Jánosné élete és tevékenysége ( Cserey Jánosné - Viaţă şi activitate), pp. 98-105.
 
Muzeul Naţional Secuiesc
www.3szek.ro
www.muemlekem.hu

 

Materialele de pe acest site se află sub licența
Creative Commons. Orice material poate fi preluat doar cu precizarea sursei (autor, titlul articolului și link către articolul original) și doar în scopuri necomerciale. Mulțumim.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 3.0 Unported License.