In 1640, boierul Stroe Leurdeanu, cu ajutorul meşterului Stoica ridică conacul Goleştilor în prima sa formă, a unei reşedinţe medievale fortificate, la acea dată printre puţinele reședințe laice fortificate din Țara Românească. Complexul se prezintă ca o incintă rectangulară punctată de turnuri circulare fortificate care serveau funcției de apărare. Turnul de poartă realiza accesul în incintă, în imediata vecinătate aflându-se biserica citorie a Goleștilor.
De-a lungul timpului curtea Goleștilor din județul Argeș cuprinde o serie de funcțiuni sociale și educative pentru comunitate, pe lângă cele rezidențiale și de apărare. Astfel în secolul XIX la început, cărturarul Dinicu Golescu înființează o școală românească unde studiau copii din toate mediile sociale inclusiv fetele.
Tot în perioada anilor 1820, istoria curții este legată de cea a revoluționarului Tudor Vladimirescu, fiind ultima oprire a acestuia în retragerea sa spre Oltenia. Tradarea membrilor Eteriei îi aduce sfârșitul la scurt timp după ce părăsește conacul Golescu.
Un alt corp al incintei îl reprezintă bolnița destinată celor bătrâni și bolnavi înființată de marele ban Radu Golescu. Astăzi spațiul deservește zona expozițiilor temporare.
Conacul sau reședința efectivă a familiei Golescu a servit timp de patru generații acestora trecând prin multe prefaceri de-a lungul timpului. În prezent aspectul său este datorat lucrarilor de restaurare întreprinse asupra intregului ansamblu în anii 1960-70.
Complexul mai cuprinde un parc unde se găsește în prezent un mic muzeu al satului.
După mai mulți anii aflat în posesia familiei Golescu, domeniul este donat statului iar în 1939 prin decret regal se înființează Muzeul Dinicu Golescu funcțional și în prezent.
